Abonament revista ARHITECTURA 2026

Abonamentul include 6 apariții/ 4 numere. 

Arhitectura contemporană nu mai poate fi concepută ca un demers izolat, ci ca o disciplină interconectată cu transformările sociale, economice și culturale. Într-un context marcat de schimbări tehnologice accelerate, crize de mediu și provocări demografice, arhitectura joacă un rol esențial în conturarea unui viitor sustenabil și incluziv. Revista ARHITECTURA 2025 examinează direcții esențiale pentru dezvoltarea spațiului construit românesc, punând accent pe educație, patrimoniu, sănătate, inovație și excelență profesională. Fiecare ediție propune o dezbatere aprofundată asupra modului în care arhitectura poate influența pozitiv calitatea vieții și poate satisface nevoile unei societății din ce în ce mai tehnologizate aflată într-o continuă schimbare.

Diplome participante la BNA 2025 (martie 2026). Noile generații de arhitecți aduc o perspectivă proaspătă asupra profesiei, reflectând tendințele emergente în domeniu. Acest număr oferă o privire de ansamblu a celor mai relevante proiecte de diplomă, prezentate în cadrul Bienalei Naționale de Arhitectură 2025. Totodată revista dorește să îi promoveze pe tinerii arhitecți aflați la început de drum și să îi facă să fie conștienți de gradul mare de responsabilitate pe care o au în fața societății. Tematicile abordate de studenți evidențiază direcții de interes pentru viitorul arhitecturii românești, de la sustenabilitate și regenerare urbană, la tehnologii inovatoare și design participativ. Revista își asumă astfel rolul de a sprijini tinerii arhitecți și de a crea punți între generațiile de specialiști.

Numărul 3/2026 - Bucureștiul care n-a mai fost - apariție mai

Al doilea număr al revistei Arhitectura propune un exercițiu de imaginație construit pe cercetare: reunirea unor proiecte, concursuri și propuneri urbane elaborate în România în ultimii 35 de ani care, deși relevante și adesea emblematice, nu au fost niciodată realizate. Punctul de plecare îl constituie marele concurs internațional București 2000, în jurul căruia se articulează o selecție mai amplă de scenarii urbane care au încercat, la momente diferite, să ofere orașului o direcție.

Privite împreună, aceste proiecte alcătuiesc un fel de atlas al Bucureștiului neconstruit, un oraș paralel, cunoscut fragmentar, rar discutat și aproape absent din memoria publică. Numărul nu își propune să recupereze aceste propuneri într-o cheie nostalgică și nici să le evalueze exclusiv din perspectiva a ceea ce s-a pierdut, în schimb le aduce într-un cadru comun de reflecție. A le revedea astăzi înseamnă a înțelege mai bine ce tip de oraș ne-am imaginat, ce teme ne-au preocupat și ce capacitate de proiecție a avut cultura arhitecturală locală după 1989.

Într-un context urban în care viitorul este adesea redus la gestionarea prezentului, acest exercițiu devine important tocmai pentru că reînvață orașul să fie imaginat. A pune alături aceste proiecte înseamnă a păstra activă capacitatea de a gândi pe termen lung, de a formula alternative și de a discuta orașul nu doar prin ceea ce este construit, precum și prin ceea ce a fost posibil.Revista funcționează astfel ca un spațiu de memorie critică și, în același timp, ca un instrument pentru a nu pierde exercițiul esențial al imaginarului urban

Numărul 4/2026 - BDF - Bucharest Design Festival - un număr dedicat primei ediții a BDF realizat în colaborare cu The Institute

https://www.institute.ro/bucharestdesignfestival

Numărul 5-6/2026 - Parcuri - apariție noiembrie

Ultimul număr al revistei Arhitectura în 2026 propune o schimbare de perspectivă asupra parcurilor, privindu-le ca infrastructuri culturale și teritorii de concentrare urbană, dincolo de rolul lor de fundal verde al orașului. Parcurile sunt printre puținele spații în care orașul își păstrează simultan memoria, își testează limitele și își imaginează viitorul. Ele adună, într-o formă aparent calmă, straturi dense de istorie, știință, politică, viață cotidiană și ecologie.

Numărul urmărește parcuri istorice, grădini publice, peisaje urbane recente și coridoare verzi din mai multe orașe din România, privite ca noduri active în structura orașului, nu ca obiecte izolate. De la primele forme de grădină publică și spațiu de reprezentare urbană, trecând prin etape succesive de extindere, reprogramare și reinterpretare, până la apariția unor noi tipuri de peisaje urbane, parcurile sunt citite ca spații în care orașul își negociază constant valorile și prioritățile.

Construit deliberat ca un puzzle interdisciplinar, numărul reunește arhitecți, peisagiști, biologi, istorici, antropologi și cercetători urbani, pentru a arăta că parcurile nu pot fi înțelese printr-o singură lentilă profesională. Ele sunt locuri de coexistență între natură și infrastructură, între patrimoniu și utilizare zilnică, între planificare și viață neplanificată. Privite astfel, parcurile devin un instrument privilegiat de lectură a orașului și unul dintre puținele spații în care imaginația urbană poate fi exersată fără a pierde contactul cu realitatea.

-

ARHITECTURA este revista Uniunii Arhitecţilor din România, fondată în 1906 de George Sterian ca revistă de cultură. Existenţa ei reflectă dorinţa arhitecţilor de a fi informaţi şi de a promova lucrări valoroase, ridicând astfel nivelul de conștiință profesională și conștientizând asumat implicațiile actului de creație arhitecturală.

“Arhitecții au creat această publicație care să servească de legătură între dânşii şi public, în care să-şi expună cunoştinţele şi cercetările lor și ca să poată servi ca un mijloc de luptă de idei şi de apărare a intereselor profesiunii. Apariţia acestei reviste a fost primită de public cu multă încredere, iar astăzi când o răsfoim “foaie cu foaie” ne putem da seama cât de mult au muncit colaboratorii ei şi cât de mare a fost folosul”.

Publicaţia a reuşit -  timp de peste un secol  - să menţină tradiţia legării arhitecturii de celelalte arte. Îndelungata perioadă de apariţie a revistei „Arhitectura” este, în sine, un fapt remarcabil, care o înscrie printre cele mai longevive reviste de de profil ale Europei. În acelaşi timp, existenţa ei nu poate fi desprinsă de contextul din care a făcut parte, al arhitecturii noastre din secolul al XX-lea şi începutul acestui secol.